Poliaminele sunt folosite de mai bine de două decade în diverse domenii și, din ce in ce mai mult, în buna condiționare a cazanelor cu presiuni mici, medii și mari și a ciclurilor apă-abur, în ciuda faptului că aminele sunt, în general, comparativ reactive și, în unele cazuri, mai puțin stabile din punct de vedere termic. În repetate publicații se precizează faptul că în cadrul unor aplicații la temperaturi ridicate poliaminele și aminele se pot descompune în întregime pentru a da naștere unor acizi volatili organici, contribuind în special la formarea acidului acetic, produs extrem de instabil și coroziv.
Pentru a găsi un răspuns la aceste probleme riscante și mult dezbătute și pentru a dovedi numeroasele practici reușite și performanțele obținute de-a lungul a mai mult de douăzeci de ani, am efectuat câteva experiemente în laborator, experimente ce vorbesc de la sine despre originea acizilor volatili, problema stabilității produșilor de descompunere si modalitatea de formare a filmului de poliamine în raport cu protecția pe care o manifestă față de suprafețele metalice. Un subiect de asemenea dezbătut prin intermediul lor este estimarea concentrațiilor joase sau reziduale de poliamine. Experimentele au fost efectuate în recipiente deschise, la presiune atmosferică.
Experimentele ce implică stabilitatea poliaminelor au fost examinate într-o autoenclavă de la 175°C și până la 520°C. Chiar dacă experimentele în laborator realizate în condiții atât de simple nu sunt întotdeauna comparabile cu condițiile practice din termocentrale, rezultatele obținute oferă totuși o confirmare acceptabilă a observațiilor practice și aplicațiilor cu poliamine în industrie.
Introducere : Notarea generală a aditivilor organici
În conferința specială VGB de acum aproape zece ani cu referire la produsele chimice destinate tratamentului ciclurilor organice ale termocentralelor, autorul [1] și-a atins scopul prin detaliile tehnice oferite ca răspuns la urmatoarele întrebări:
1. Stabilitatea hidrotermică a aditivilor organici în condițiile de presiune ridicată ale ciclului.
2. Influența produșilor de descompunere și reacție ai aditivilor organici asupra suprafețelor metalice și nemetalice.
3. Analiza aditivilor organici; produșii lor de descompunere și reacție.
Aceste întrebări teoretice “deschise” necesită răspunsuri factuale; din păcate însă, foarte puține măsuri au fost luate pentru a aduce o rezolvare problemelor, suspiciunilor, criticilor nefondate și profundei lipse de încredere manifestate, la un moment dat, de numeroși experți teoreticieni.
Dietrich Frahne și Thoms Blum
Universitatea Reutlingen, Germania
Bsreutlingen 